Stih de pus pe rană

A curs sufletul meu
până-n iadul cel greu.
Ce-ntuneric era!
Mi-era sete de-o stea.

A fiert sufletul meu
până la Dumnezeu,
din norul de patimi
ploua cu lacrimi.

Un vânt a venit
şi m-a răcorit,
sufla Dumnezeu
prin Sfânt Duhul Său.

A curs pe pământ,
în chip de cuvânt,
ca dintr-o vrană,
stih de pus pe rană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s