Rugăciune către îngerul păzitor

(Sfântul Arhanghel Gavriil, Îngerul darului, sursa: Sfânta Mănăstire „Dervent”)

Păzitorul meu din cerurile sfinte,
O smerită rugă zboară spre Părinte,
cu aripile frânte zboară spre Părinte.

Cerul e departe, zarea nesfârşită,
aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită,
Tu,  întinde mâna, vlaga mi-e sleită.

Puternicul uliu în jur se roteşte,
Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte,
Tu,  întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte.

Duhurile negre o vor prăbuşită,
Tu, întinde mâna, ruga mea smerită
La Iisus s-ajungă ruga mea smerită.

Aforism:
Dacă te temi de amăgirile diavolului, adu-ţi aminte ca ţi s-a dat un înger păzitor. Dacă satana umblă ca un leu să te piardă, de ce îngerul tău păzitor s-ar lăsa mai prejos şi nu i s-ar împotrivi ca un paraleu ?

Ascultă cum cântă Biserica vie!

(Concert de colinde, sursa: Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi a Sătmarului)

Copilule crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…
Ascultă cum cânta Biserica Vie !

Cântă Biserica dis-de-dimineaţă ,
salută voios, mulţumeşte creştin…
Auzi cum urcă versul către Viaţă
şi ziua începe cu pace de-amin.

Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :
cânta tinereşte omul pe ogor,
legănând pruncul, tânăra nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.

Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii şi case curate.
Tineri şi bătrâni cântă împreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.

Dă slavă fecioara pentru curăţie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulţumeşte mireasa pentru cununie,
mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.

Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
Mulţumeşte seara acasă bărbatul
pentru cina cea buna şi pentru copii.

Cântă zidarul,dând temelia
bisericii noi,cu turla-n azur.
Voinţa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă împrejur.

El cântă un cântec de dor şi de slavă,
Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.

Dimineaţa, în atelier,tâmplarul
cânta,punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulţumeşte şi harul
coboară în ale lui mâini degrabă.

Minune!S-a oprit mirat.Priveşte :
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveşte
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.

Auzi pe cizmar cum cânta-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,
mâna-i aleargă într-o simfonie,
Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.

Dau slavă cinstita preoţime,
pentru slujba Liturghiei sfinţite,
şi cea intru Hristos diaconime
pentru darurile bineprimite.

Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
apostolească, vie, ocrotitoare…
Cântă poporul ei răsfăţat de lumină.
de lina lumină a Slavei biruitoare.

Copilule, crescut la cântece de noapte
mugind de patimi, hula şi trufie,
în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…
Ascultă cum cântă Biserica Vie!

(Cor de fete, sursa: Mitropolia Banatului,Parohia Carani, Protopopiatul Timişoara)

Viziune

(Inălţarea Domnului Nostru Iisus Hristos, sursa:Sfânta Mănastire Dervent

Te-ai aşezat la masă, predica ta vie
îmi vorbeşte acum de-o pronie cerească
şi sufletul trezit ca într-o liturghie
vorbeşte tainic pe limba românească.

2. Închipuire e, dar aievea văd,
sufletul mai sus mi se ridică,
pe heruvimi şi îngeri îi revăd
zările cereşti cum le despică.

3. Un înger sfânt peste România,
zarea vuieşte, aripile-i cresc,
peste Carpaţi coboară tăria,
cu har ninge pe plaiul românesc.

4. Văd un credincios şi blajin român,
ce crucea şi-o duce creştineşte
şi-un praznic sfânt în ziua de Crăciun
când tot românul se împărtăşeşte.

5. Văd un sihastru smerit ca un miel,
văd veşnicia, văd biruinţa,
văd pe Iisus Hristos chemând la el
pe cel ce nu şi-a lepădat credinţa…

Viziune

Te-ai aşezat la masă, predica ta vie
îmi vorbeşte acum de-o pronie cerească
şi sufletul-mi trezit ca într-o liturghie
mă cheamă tainic pe limba românească.

Închipuire e, dar aievea văd,
sufletul mai sus mi se ridică,
pe heruvimi şi îngeri îi revăd
zările cereşti cum le despică.

Un înger sfânt peste România,
zarea vuieşte, aripile-i cresc,
peste Carpaţi coborând tăria,
cu har ninge pe plaiul românesc.

Văd un credincios şi blajin român
ce crucea şi-o duce creştineşte
şi-un praznic sfânt în ziua de Crăciun
când tot românul se împărtăşeşte.

Văd un sihastru smerit ca un miel,
văd veşnicia, văd biruinţa,
văd pe Iisus Hristos chemând la el
pe cel ce nu şi-a lepădat credinţa.