A trăit fiecare zi ca fiind ultima

de Gavriil Stiharul

Părintele Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, sursa: Site-ul oficial al asociaţiei misionare „Oastea Domnului” din cadrul Bisericii Orodoxe Române

„Iosif s-a îmbolnăvit nu numai de un reumatism general, ci şi de o boală destul de gravă ce se localizase la gât. A urmat un timp îndelungat de zăcere la pat, cu alergări pe la medici şi cu tratamente pe la staţiunea Bazna, dar nu părea a se uşura cu nimic starea bolnavului ” avea să scrie Traian Dorz în monografia dedicată părintelui Iosif Trifa, „Istoria unei jertfe”.
„Boală destul de gravă ce se localizase la gât” de care vorbeşte Traian Dorz fusese o anghină cauzată de o infecţie cu streptococ beta-hemolitic grup A, o boală cumplita deoarece stă la originea altei boli şi mai cumplire : reumatismul poliarticular acut, boala care facea ravagii în trecut, mai ales în rândul copiilor şi al tinerilor. Reumatismul poliarticulr acut, numit şi febra reumatică, boala reumatismală Bouillaud-Sokolsky sau reumatism cardiac, duce, aşa după cum sugerează şi denumirea, la atingere cardiacă. Manifestările cardiace sunt cele care confera bolii nota de gravitate, justificând vechiul aforism potrivit căruia: „reumatismul linge articulatiile şi muşcă inima”. Pronosticul este sumbru. O anchetă efectuată pe un lot de 12 000 de bolnavi a arătat că, dacă boala începe în copilarie, 31 % dintre aceştia mor în primul an, 35% depăşesc adolescenţa, 18 % ating 35 de ani şi 5% 45 de ani. Dacă debutul are loc în adolescenţă, 55% ajung la 30 de ani, 21 % depăşesc 46 de ani. Copiii fac formele cele mai grave datorită afectării frecvente a cordului şi a recidivelor repetate. Cu fiecare recidivă, creste riscul prinderii inimii sau al agravării leziunilor preexistente. Parintele Trifa a făcut boala în perioada gimnaziului, aşadar în perioada copilăriei. Obişnuit, leziunea cardiacă apare în prima săptămână de boală. La necropsie este vizibila aproape întotdeauna, chiar în absenţa manifestărilor clinice. Primele semne clinice constau în asurzirea zgomotelor cardiace, apariţia suflurilor, tahicardie, zgomot de galop, suflu sistolic apical, tulburari de ritm si conducere. La scut timp se instalează insuficienţa cardiacă cu evoluţie ireversibilă.
Parintelui Trifa i s-a dat o cruce prea grea să o poarte pe Golgota vieţii sale relativ scurte. A purtat-o eroic, fără să cârtească. Era conştient că zilele îi sunt numarate şi traia fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu. O boala cumplită care face din om un invalid ce îşi târeşte zilele prin culoarele sanatoriilor şi spitalelor nu a putut să-l opreasca în gigantica lucrare. A lucrat la opera lui cu disperarea omului care vrea să lase ceva durabil în timp, ştiind că timpul îi este drămuit.
Doar după ce am cunoscut viaţa de un nobil tragism a Părintele Trifa, am înţeles ce înseamnă să trăieşti fiecare zi ca fiind ultima şi să laşi la o parte orice amânare, căci niciodată pe acest pământ nu vei dispune de timpul necesar.
Măreţ şi nobil i-a fost idealul şi tulburatoare i-a fost voinţa de a se lupta cu secundele, acel ideal şi acea voinţa, care, atât timp cât va fi lumea,vor distinge pe cei fericiţi de restul lumii.

Un gând despre “A trăit fiecare zi ca fiind ultima

  1. Iată cum mărturiseşte Părintele Iosif, în foaia "Lumina satelor", cum vede sfinţia sa, boala şi suferinţa prin care a trecut şi va mai trece:„…Domnul ne atrage în diferite chipuri la pieptul Său. O, cum nu înţeleg oamenii că şi necazurile şi suferinţele, încercările şi izbeliştile vieţii ne sunt o atragere a Domnului, ca să ne aplecăm la pieptul Lui, să-L aflăm pe El şi să ne răzimăm în El şi în odihna Lui…Eu mă gâindesc la mine în câte chipuri şi feluri m-a atras Domnul la El şi m-a învăţat să mă razim numai în El.A fost o vreme când m-am răzimat în cuibul ce-mi făcusem şi în averea ce-mi strânsesem. Dar acest razim s-a prăbuşit pe neaşteptate. Cuibul mi s-a spart şi a trebuit să plec în lume pribeag. M-am răzimat pe prieteni, dar curând am aflat cât de slab şi de nestatornic este şi acest razim. M-am răzimat pe desfătările lumii, dar vai, amar şi mincinos mi-a fost pe urmă acest razim.Pe mama abia am cunoscut-o, ca să mă razim pe pieptul ei…O, scumpul meu Mântuitor, poate că Tu ai voit aşa, Tu mi-ai răsturnat razimile cele lumeşti, ca să te aflu pe Tine, Razimul Cel Minunat al vieţii mele. M-ai trecut prin suferinţe, m-ai izbit cu lovituri ca să pierd toate razimile cele lumeşti, să Te aflu pe Tine să mă aplec la pieptul Tău şi să mă razim numai în ajutorul Tău. Mă simţesc dator să-ţi mulţumesc şi din acest loc, pentru acestă aplecare a vieţii mele spre razimul Tău cel scump şi sfânt…”(Lumina Satelor Nr. 25 din 17 iunie 1928). „De când eram preot la ţară îmi aduc aminte că mi-am îngropat pe rând trei copii. Sărmănuţii de ei, moartea lor mă urmăreşte şi azi. Fiecare din ei n-a putut muri decât în braţele mele. Au murit în braţele mele trigând: “Tată dragă!” Pe urmă mi-a murit şi soţia în braţele mele strigind: “Soţule dragă!”. Braţele mele erau un razim, un sprijin sufletesc pentru trecerea lor în cealaltă lume…Moartea lor mă urmăreşte şi azi cu lacrimi în ochi. Dar mai mult decât moartea lor mă înfioară astăzi că sufletele caută braţe sufleteşti în clipele morţii. Mă urmăreşte azi întrebarea: În braţele cui voi depune sufletul meu?Slavă Ţie Mântuitorule că m-ai scăpat de gândul acesta înfricoşător; eu voi muri liniştit în braţele Tale…”(Lumina Satelor Nr.29 din 15 iulie 1928, pag. 3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s