În aşteptarea unicornului

Un zbor de paşi sau nălucire,
când roua – lacrimă de diamant-
dă pleoapei serii strălucire
şi mantie s-aşterne peste neant?

Deschide poarta dinspre mare
şi zvonul îl ascultă-n scoica grea:
sunt paşi sau cârduri de cucoare,
rumoarea tremurând din stea în stea?

Dar tu – un cântec peste ape
ajuns pe pajiştea de peste nori
când marea nu ne mai încape –
va trebui de-acum să nu mai mori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s