Inorogul [*] îndrăgeşte fecioara

Iar unicornul din emblemă înseamnă nobleţea neamului tău românesc.”
(Diploma de înnobilare a lui Nicolaus Olahus)

Inorogul iar s-a zorit să vină,
s-a strecurat înveşmântat în noapte
cu mândrul corn proptit în luna plină,
păşind pe stele albe şi curate.

Dar ei au tras obloanele la case
şi numai tu, pe prispa dinspre lună,
ţi-ai împletit cosiţele cu raze
şi-ai aşteptat pe mire cu cunună.

Satul adoarme vegheat de luceafăr,
taina fecioarelor s-ascunde în vis,
molia macină zestrea din cufăr,
tu ai trecut peste hotarul nescris.

De şapte ori va trece discul lunii,
din tencuială, sfinţii luminează,
în cădelniţi, smirna şi tăciunii
încă o dată se îmbrăţişează.

___________________________

* Inorogul sau unicornul este un animal fabulos ce simbolizează monoteismul. Aşa cum arată şi numele, monoteismul (gr. monos= unic, singur şi theos= dumnezeu, zeu) este credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care se opune politismului (gr. “poli”= mulți și “theos”= zeu). În vechime, majoritate religiilor erau politeiste. În cartea Exodului, capitolul 32, versetul 4 se spune : ” Şi el (Aaron) i-a luat din mâinile lor, i-a topit în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi le-a zis: « Iată-i pe dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!»“.
Aaron a ales să le toarne un viţel, deoarece iudeii erau familiarizaţi cu zeităţiile zoomorfe întâlnite în Egipt (v. Boul Apis). Cele două coarne ale viţelului de aur simbolizau politeismul. Aşadar viţelul era un “diceros” sau “dikeros ” (două coarne), termen care se regăseşte în denumirea ştiintifică a rinocerului negru (Diceros bicornis). Evident, aici este vorba de un pleonasm, căci alătură pe diceros (gr. di= două; ceros= corn) cu bicornis (lat. bi= două ; cornis= corn). La toate aceste zeităţi, provnenite din fauna terrei, se opunea unicornul, animal fantastic, inexistent în natura vizibilă, aşadar transcedental, numit în greceşte “monoceros” sau “monokeros” (monos = unul ; ceros, keros= corn). Fără îndoială, aşa cum indică şi etimologia cuvântului, inorogul simbolizează pe Dumnezeu. “Cântarea cântărilor” este o alegorie care vorbeşte despre frumoasă poveste de dragoste între Iahve şi poporul ales sau între Iisus Hristos şi Biserică. Se crede că atunci când se arată inorogul, diavolul fuge. Începând din Evul Mediu, inorogul simbolizează pogorârea Cuvântului în pântcele Fecioarei Maria, aşadar întruparea Mântuitorului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s