21 decembrie 2012. Sfârşitul lumii? Adevăr sau manipulare?

de Gavriil Stiharul

Conform calendarul precolumbian data de 21 decembrie 2012 va marca sfârşitul ciclului cosmic de 5.125 de ani. Evident că după această zi ar trebui să urmeze un nou ciclu de alţi 5.125 de ani, dar apologeţii New Age-lui au încercat să facă speculaţii cum că la această dată va avea loc sfârşitul lumii, urmat imediat de venirea lui Iisus Hristos .

În schimb, reprezentanţii Universitaţii Naţionale Autonome din Mexic (UNAM), care se ocupă de studierea culturii străvechi a acestei ţări latinoamericane, dezmint aceste speculaţii. Bunăoară, Carmen Valdez, coordonatoarea Centrului de studii maya din cadrul UNAM, afirmă că: „În scrierile civilizaţiei străvechi Maya nu există niciun fel de profeţie cu privire la o eventuală Apocalipsă în 2012”.

Germanul Nikolai Grube de la Universitatea din Bonn susţine şi el că „nu există predicţii despre sfârşitul lumii în scrierile mayaşe”.

Atunci cum au luat naştere aceste intoxicări? Nici Carmen Valdez, nici Nikolai Grube nu a oferit o explicaţie în acest sens. De fapt, nu aceasta era problema lor. Părerea noastră este că s-a trecut prea repede peste acest aspect şi, din dorinţa de a dezminţi zvonurile, nimeni nu s-a mai ocupat de cei care l-au lansat şi nici de scopurile lor oculte. O primă ipoteză ar fi aceea că s-a avut în vedere senzaţionalul gazetăresc. Desigur că mass-media este procupată permanent să ofere publicului articole atractive, comerciale, chiar cu riscul de a face rabat de la deontologia profesională. Dacă lucrurile ar sta aşa ar fi bine. Însă teamă ne este că răspunsul trebuie căutat în alta parte.

Manipularea unei prediţii

Străvechiul calendar precolumbian folosit de civilizaţia maya este extrem de complex. Până la introducerea calendarului gregorian, aceasta a fost cel mai precis calendar cunoscut de om. A fost folosit în mantica şi divinaţie. Calendarul global maya conţine de fapt mai multe subtipuri de calendare. Cel care ne interesează pe noi este acela ce delimitează perioade foarte lungi de timp. Din acest motiv a fost numit şi „Calendarul cel lung”. Data de refererinţă de la care s-a început numărătoarea lui este 11 august 3114 î. Hr. (anul astronomic 3113), dată mitologică care semnifică începutul celei de a patra ere a creaţiei, care se va încheia pe data de 21 decembrie 2012, când se va trece, desigur, în a cincea era.

. Această eră va avea, ca şi cea precedentă, 13 cicluri paradiziace şi 9 cicluri infernale. Fiecare ciclu va fi de 52 de ani, anul fiind de 365 de zile (haabs).

Anul 1519 trebuia sa fie ultimul care încheia seria ciclurilor parazidiace a ciclului actual. După aceasta dată urmând ciclurilor infernale a lui Quetzalcoatl. Asta însemna că, în acela an, ar fi urmat să se întoarcă pe pământ marele zeu aztec. În credinţele mezoameicanilor, Quetzalcoatl reprezenta un zeu mesianic de primă importanţă, religia mezoamericanilor fiind, în acest sens, o religie a salvării.

Ironie a sorţii sau poate mâna diavolului, pe data de 21 aprilie 1519, chiar în Vinerea Mare (conform calendarului romano-catolic), debarca în Yucatan 11 nave spaniole, conduse de conchistadorul Hernando Cortez (1485 – 1547).

În acel orizont de aştepare, Cortez a fost considerat fără doar şi poate nimeni altul decât Quetzalcoatl însuşi. Deşi au existat unele îndoieli, mai ales printre preoţii şi nobilii azteci, Montezuma II (c. 1466 – 1520), suveranul Mexicului, care trăia la Tenochtitlan, capitala imperiului Aztec, era ferm convins ca Hernando Cortez era Quetzalcoatl, care venise să îi mântuiască . Aşa se face că Montezuma îi va copleşi pe spanioli cu daruri, constând din felurite artifacte, precum discuri de aur, pe care erau gravate calendarul aztec, şi alte simboluri sacre. Incapabil să înţeleagă valoarea lor artistică şi spirituală, Cortez va da dispoziţie să fie topite şi să fie transformate în lingouri. Nu e mai puţin adevărat ca si Montezuma va beneficia intiţial de protectoratul spaniolilor. Astfel, el îşi va extinde imperiul, făcând noi cuceriri. În cele din urmă mercenarii lui Cortez se vor stabili la Tenochtitlan şi se vor deda la jafuri, violuri, omoruri. Toate acestea îi vor nemulţumi pe preoţi şi pe nobili, mai puţin pe Montezuma, care le va tolera în continuare abuzurile. În naivitatea lui, regele aztec acceptă să devină ostatic în propriul palat, în timp ce nemulţumirea generală lua proporţii alarmante. În cele din urmă, aztecii vor ataca cartierului general spaniol şi pentru a potoli furia mulţimii Cortez îl determină pe Montezuma să îşi facă apariţia la balconul palatului său pentru a le le vorbi supuşilor. Regele se conformează şi le va cere compatrioţilor săi sa se retragă neîntârziat. Indignaţi de complicitatea lui cu spaniolii, aztecii aruncă cu pietre, rănindu-l grav. Realizând în cele din urmă cât de stupid s-a lăsat manipulat, Montezuma se va sinucide pe data de 1 iulie 1520.

În numai doi ani, Cortez va reuşi să cucerească şi să distrugă ce a mai rămas din civilizaţia aztecă. Nevoia de aur şi de argint îl determina să trimită la topit opere de artă de o valoare inestimabilă.

Conchistadorul spaniol a fost, fără îndoială, un om de o şiretenie ieşită din comun. A ştiut să speculeze cu abilitate aceasta profeţie pe o cunoştea foarte bine de la ibovnica lui, indigena Malinalli (posteritatea o va mitiza), care îl va ajuta în planurile lui de cucerire. Totodata a fost si un om bolnav. În tinereţe contactase boala sifilitică. Cruzimea lui de neimaginat, uşurinţă cu care a trimis la moarte zeci de mii de azteci, convingerea că a fost ales să împlinească profeţiile sunt, fără îndoială, consecinţele acestei maladii.

Tupeul lui Cortez

Încurajat de succesul său legat de predicţiile aztece, Cortez ar fi încercat să manipuleze şi profeţiile biblice, străduindu-se să convingă pe unii misionari franciscani mileranişti care îl înşoţeau cum că anul 1521 ar constitui începutul perioadei de 1 000 de ani, urmând ca Iisus Hristos să vină a doua oară pe pământ pentru a întemeia o nouă împărăţie. Aceştia au răspândit ideea că el, Cortez, a fost trimis în Lumea Nouă să desăvârşească evanghelizarea neamurilor şi să asigure trecerea umanităţii în millenium. Conchistadorul avea nevoie de o astfel de prezentare deoarece căzuse în dizgratia regelui Carol Quintul ( 1500 – 1558), care va fi, din anul 1519 (altă coincidenţă!), împăratul Sfântului Imperiu Roman. Suveranul spaniol vedea în el un aventurier rebel şi lipsit de scrupule, pe numele căruia era în vigoare un mandat de arestare. De astă dată însă Cortez se loveşte de opoziţia Birericii catolice, care considera mileranismul o grava erezie. Aurul pe care l-a trimis din Lumea Nouă i-a asigurat ulterior graţierea. După rezolvarea acestei probleme juridice, ambiţiosul conchistador spera să devină vicerege al teritoriilor cucerite de el, dar Carol I îl va numi pe Antonio de Mendoza, un om corect şi loial Coroanei. Cortez este recompensat totuşi cu titlul de marchiz del Valle de Oaxaca. Veşnic nemulţumit, diabolicul conchistador are iniţiativa înfiinţării de plantaţii de trestie de zahăr, urmând să fie lucrate cu sclavi aduşi din Africa, proiect pe care îl va şi realiza ulterior.

Cine nu învaţă din lecţia istoriei

Cum a fost posibilă această confuzie, aceasta eroare a istoriei? În primul rând datorita credinţei de nezdruncinat a poporului aztec într-un oracol. Apoi, lipsei de discernâmant în cazul unei coincidenţe bizare. La o analiza atentă, s-ar fi văzut că numai în aparenta spaniolii puteau fi socotiţi zei. Ceea ce i-a impresionat pe azteci au fost probabil caii şi armele de foc. Era pentru prima dată când vedeau oameni călărind animale necunoscute. Deoarece Quetzalcoatl era şi un zeu al vântului şi al furtunii, aztecii au asociat flama şi bubuitul tunului cu fulgerul şi tunetul (chiar şi în limba română cuvântul „tun” este un derivat regresiv de la „tunet”). Dar cea mai convingătore aparenţă a fost cea legată de venirea acestor oameni ciudaţi, de rasă albă, exact în anul prezis de oracol. În rest, nimic nu i-ar fi indreptăţit să-i considere divini. Nu erau nici nemuritori, nici imuni la boli (după cum am văzut, Cortez însuşi era un bolnav cronic). În plus, iconografia aztecă îl prezintă pe zeul Quetzalcoatl ca având înfăţişearea unui şarpe cu pene. Nici pe departe Cortez nu semănă cu acesta. Mai grav rămâne faptul că misionarii franciscani care însoţeau expediţia au răspândit ideea cum că marele zeu aztec nu ar fi nimeni altul decât Apostolul Toma, despre care se ştia că a predicat Evanghelia în India ( se va specula confuzia lul Columb dintre India şi Lumea Nouă). Doar după câţiva ani, aztecii vor realiza grava lor eroare. Corolarul a fost ca mezoamericanii vor avea resentimente faţă de omul alb ce vor dura secole de-a rândul. Vor fi refractari la eforturile de evanghelizare ulterioare şi vor martiriza mulţi misionari europeni. Biserica catolică a răspândit legendă conform căreia neîncrederea aztecilor a luat sfârşit odată cu apariţie miraculoasă, în anul 1530, a Sfintei Fecioare Maria la Guadalupe, când chipul ei s-a imprimat supranatural pe mantia (tilma) ţăranului aztec Juan Diego, tilmă devenita ulterior relicvă. Or Guadalupe înseamnă, în limba indigenilor, „cea care zdrobeşte capul şarpelui” ( şarpele cu pene Quetzalcoatl?). Semnificativ rămâne faptul că icoana Fecioarei Maria este zugrăvită diferit de cele ale madonelor epocii Renaşterii, şi anume ca o regina aztecă, cu tenul măsliniu, dovadă că resentimentele indigenilor faţă de europeni erau încă vii la acea dată.

Astăzi, vedem copia la indigo a aceluiaşi scenariu diabolic: calendarul maya, anul 2012 şi sfârşitul marelui ciclu cosmic, venirea lui Mesia, instaurarea împărăţiei de 1 000 de ani etc, dovadă că în laboratoarele oculte din subsolurile conspirative se lucrează intens la un plan de manipulare a oracolelor aztece şi a profeţiilor biblice. Deşi intenţia mileranistă a lui Cortez a eşuat lamentabil, posteritatea a continuat cultul lui Quetzalcoatl, acesta fiind considerat fie un omolog al lui Iisus Hristos, fie Însuşi Iisus Hristos, erezii ce au revenit agresiv în New-Age, când au fost reciclate şi alte predicţii antice. Cât de credibile sunt acestea s-a văzut. Ca şi în cazul anului 1519, realizarea predicţiilor oraculare pentru anul 2012 depinde de abilitatea unor oportunişti, precum Cortez şi de naivitatea altora, precum Montezuma. Dacă un suveran de stat va proceda tot atât de absurd ca acesta din urmă, lăsându-se convins şi manipulat de un om fără scrupule, consecinţele sunt evidente. Într-adevăr, va trebui să ne aşteptăm la o catastrofă de proporţii. Nu naturală, ci umană. Dar, pentru creştini, oracolele nu sunt profeţii, deşi unii se complac în a le le confunda. O predicţie oraculară se poate realiza sau nu. Se realizează dacă nu se face nimic pentru a o împiedica.

*Aviz amatorilor de plagiat copy-paste-işti! În textul de faţă a fost inserat un minitext încifrat, prin care se poare identifica autorul real, precum şi un scurt blestem împotriva profanatorilor de texte, aşa cum se obişnuia în Evul Mediu. Orice eventuală preluare trebuie să-l indice neapărat pe autorul real, Gavriil Stiharul, precum şi sursa, în acest caz: blog-ul „Ortodoxie şi stihuri”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s