Pe rugul clipei care se destramă

de Gavriil Stiharul

 

Mai arde-n ochiul care mâine va plânge,

în sărutul care încă te-nşală,

în zbuciumul macilor din altă vară,

în raza lunii care-n zori n-ajunge.

Căci amintirile au trupul fierbinte

şi toate vin să-ţi fure din odihnă,

şi, cu firave raze de lumină,

biciuiesc neroadele cuvinte.

Dar nu căta la cântecul de moarte

sub cerul toamnei înlăcrimat de ploi,

când ne vom stinge-n cel din urmă ceas din noi

ca licuricii într-un rest de noapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s