De ce eu sunt ortodox ?

(Sursa: Mănăstirea Sfinţii Ierarhi, Maramureş)

De ce eu sunt ortodox ?
Fiindcă lumea e pe dos,
se rostogoleşte
necreştineşte.

Fiindcă pe prunc îl doare
şi el e întrebare
când mama mai plânge
că nu se ajunge.

Fiindcă veacul e întors,
fiindcă este dureros
când cel drept mai moare
fără lumânare.

Fiindcă dorul mă arde
când cel bun şi drept cade
şi este boală grea
că lumea e mai rea.

Fiindcă va fi un mâine,
şi va veni un bine,
fiindcă mai e Hristos
şi un drum ortodox.

Reclame

Rătăcitor fulg de păpădie

Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu,
te rog în fiecare zi şi noapte
şi norii îi cuprind în palme, eu,
dar cuvintele îmi sunt deşarte.

Eu fur din rugăciunea celor sfinţi
cuvinte bune şi neîntinate,
sunt pe lume atâţia oropsiţi,
mi le cer să i le dau pe toate.

Le-mpart la toţi, dar mie nu-mi ajung,
fur din codru foşnetul de frunze,
din nori de puf, fur ploile ce plâng,
le sorb cu înfometate buze.

Sunt pe lume atâţia oropsiţi,
ei totu-mi cer acuma disperaţi,
eu nu păstrez nimica de la sfinţi,
cum nici cămaşa Domnul n-a păstrat.

Eu vin azi să-Ţi fur din veşnicie –
ruga cu netrebnice cuvinte,
rătăcitor fulg de păpădie
ce vântul îl duce înainte.

Apocalipsa Sfântului Ioan tălmăcită în stihuri

( Voroneţ, biserica mănăstirii, scenă din Judecata de Apoi, sursa: „Resurse ortodoxe”)
apocalipsa-in-stihuri3

CAP.1

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici.
În Patmos are cereasca arătare. El vede
pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în
mâna dreapta şapte stele.

1. Tatăl a descoperit cele ce vor să vină,
Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină
robului Său Ioan prin înger de lumină…

2. Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită
lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită
Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită…

3. Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă,
cuvintele proorociei căci vremea este scurtă,
cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă.

4. Ioan, urare celor şapte Biserici creştine,
har vouă şi pace de la Cel ce vine,
de la Cel ce era şi de la Cel ce vine.

5. De la cele şapte duhuri nepământeşti,
har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti,
dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti…

6. Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos,
Domn al împăraţilor şi martor credincios,
Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios…

7. Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat,
prin scump sângele Său ne-a mântuit de păcat,
Care ne iubeşte şi ne-a mântuit de păcat…

8. Şi Care ne-a făcut pe noi împărăţie,
preoţi ai Domnului pentru veşnicie
şi de la Tatăl Său, Dumnezeu din veşnicie.

9. Iată, El vine pe nori cu slavă mare,
toate seminţile cu lacrimi amare,
Îl vor vedea şi-L vor jeli cu lacrimi amare.

10. El vine cu slavă şi putere, amin,
fie slava şi puterea pe veşnicie, amin,
slava şi puterea în vecii vecilor , amin.

11. Atunci cei ce L-au străpuns Îl vor vedea din plin,
căci El vine cu norii şi cu slavă, amin,
orice ochi Îl va vedea venind cu slavă, amin.

12. Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul,
iată, zice Domnul, tot ce este, Nemărginitul,
Cel ce era şi Cel ce vine, Nemărginitul.

13. Pentru Dumnezeiescul cuvânt şi pentru Hristos,
eu, Ioan, părtaş la suferinţă în Patmos,
pentru mărturia în Iisus eram în Patmos.

14. Fost-am în duh în zi de duminica sfântă,
un glas vui în urmă mea care înspăimântă,
un glas ca de trâmbiţă care înspăimântă.

15. Ce vezi acum scrie cu mâna ta în carte,
trimite celor şapte Biserici de departe,
la Efes, Smirna şi Tiatira de departe.

16. Trimite la Pergam, Sardes şi Filadelfia,
timite carte până la Laodiceea,
s-ajungă cuvântul până la Laodiceea.

17. Glasul ce vorbea să-L aflu, am căutat,
şapte sfeşnice de aur mi s-au arătat,
Cineva era în mijloc când mi s-au arătat.

18. Se asemănă cu Fiul Omului în toate,
înveşmântat era în haine luminate,
haine lungi pân’ la călcâie şi luminate.

19. Un brâu de aur strălucea în a Lui lumină,
încins pe sub piept şi cu slavă deplină,
strălucea în lumină şi cu slavă deplină…

20. Părul alb ca lâna şi al zăpezii covor,
ochii Lui ardeau ca focul cel mistuitor,
când mă priveau, ardeau ca focul cel mistuitor.

21. Avea picioarele ca arama înroşită,
glasul Lui ca vuiet de apă nesfârşită,
ce vuieşte în cascadă, apă nesfârşită.

22. Şapte stele sclipeau în mâna Domnului,
în mâna dreaptă şi-o sabie în gura Lui,
cu doua tăişuri strălucea în gura Lui.

23. Faţa Îi era ca soarele la amiază,
ce în toata puterea pământul luminează,
ca soarele cel aprins ce pământul luminează.

24. Am căzut precum un mort la picioarele Lui,
de înfricoşata măreţie a Domnului,
precum un mort fost-am de măreţia Domnului.

25. El mâna dreapta asupra mea şi-a coborât:
N-ai teamă! Cel dintâi şi Cel de pe urmă sunt,
Ce-s viu! Cel dintâi şi de pe urmă sunt.

26. Mort am fost şi am înviat pentru veşnicie:
N-ai teamă! Cheile morţii fost-au date Mie.
N-ai teamă! Cheile iadului fost-au date Mie.

27. Scrie acestea ce ai văzut pentru crezământ,
cele ce sunt şi vor veni în cer şi pe pământ,
după acestea vor veni în cer şi pe pământ.

28. Taina celor şapte stele vei cunoaşte, iată,
sunt îngerii mei slujitori, taină minunată,
ai celor şapte biserici, taină minunată.

29. Sfeşnicele de aur, ale mele Biserici,
cele şapte sfeşnice sunt Biserici pe veci,
sfeşnicele arătate sunt Biserici pe veci.

Sunt rodul Tău…

Sunt rodul Tău de foc
rotund ca un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

Şi fă-mi acum loc
în staulul cu fân,
sunt rodul Tău de foc
şi mă nasc acum.

Aprinde o stea
în candeli creştine,
căci e noaptea mea
şi mă nasc din Tine.

Şi colindătorii
să vină la geamuri,
să vină păstorii,
să vină cu ramuri.

Magii să pornească
în noapte cu luna,
ziua să-nflorească
sub zodie bună.

6.Să uit nenorocul
şi o soartă rea,
a venit sorocul
să mă nasc sub stea.

Să nu mai descânt
ursită amară,
căci mă nasc arzând,
vin a două oară.

Sunt rodul Tău de foc
rotund că un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

Mai cred copiii noştri într-o minune?

(Răstignirea. Sursa :”Resurse-ortodoxe”)

Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.

Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi
pe stadioane hippy-i dau concerte
în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.

Un bărbos guru de-apartament
şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,
învăţând pe ei că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire !
E hippy-ul un sfânt? E-un guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?

Privirea mi-o întorc către Răstignit
şi sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie şi un Hristos smerit,
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.

Văd spinii Lui şi-o înviere care
va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,
cum creşte Liturghia în Altare,
când preotul solemn împărtăşeşte.

Văd o mână mică, sfioasă şi albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă
se murmură cuvioasă şi smerită.

Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,
în Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,
în naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?

Iisus pe cruce

Mâinile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite,
Străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor…
Pleoapele Tale căzute privesc numai la şerpii
care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se în ţărână…

Urechile Tale nu mai aud decât paşii îngerului morţii…
Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii lăsând în urma lor
dâre argintii.
Îţi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor
ca într-un mormânt de piatră, aşteptând învierea Ta.

Din lumină picură stropi mari de lacrimi,
boabe de lut nepământesc Îţi spală rănile:
plânge lumina?
Numai Tatăl Tău poate face o astfel de minune
la moartea Fiului.

E târziu…
Păşind peste osemintele Golgotei ca pe trepte,
îngerul morţii a ajuns până la Tine.
Ochii lui plecaţi te-au rugat de iertare,
apoi el Ţi-a cerut sufletul
Tu Ţi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui.
Ţi-ai încovoiat trupul ostenit ca un semn de întrebare:
«Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
o pasăre a ţipat sfâşiind întunericul…
Fiul Omului a murit…
A murit frumos legănându-se peste lacrimile amare
ale maicii sale, peste jalea cernita a Îngerilor de lumină.

În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au ieşit la pradă.
Pe tâmple mi se aşterne oboseala şi somnul mă învinge:
gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu
ca printr-o ţară pustie.

Epitaf

(Loc binecuvântat, sursa: „Resurse ortodoxe”)

Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm creştin,
să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia oară
şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin.

Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,
Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin,
de chinul veşnic să te scape şi de iadul cel cumplit,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,
fie-un înger să-i dea viaţă şi s-o sprijine de-amin
şi s-o suie la Părinte, dincolo de nori şi zare,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă clopotul cel mare îţi vesteşte într-o noapte
să fii gata de plecare din pământul cel străin,
Domnul să te întărească pentru ţară de departe,
Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecie
şi oblonul îl vei trage către lumea de suspin,
fie-ţi trecerea uşoară, ca pe-un pod, spre veşnicie,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

(Popas la Mănăstire, sursa: Ieud, Mănăstirea „Trei Ierarhi”, Maramureş)

Aici pentru vizualizare în pps:
Epitaf de Gavriil Stiharul

Aici pentru vizualizare video: