de Gavriil Stiharul
Motto :
– Implantat-au chip-uri pretutindeni ?
– Implantat-au.
Spaţiul rimat l-au îngrădit cu sârme,
au pus curent electric între versuri –
cuvintele n-au drept să se cunune,
ci triste se unesc în înţelsuri.
Doar orele mai stau la sfat solemn,
când candela-n altar lumina-şi poartă,
doar tu, transfigurată în poem,
deschizi o lume ca pe-o nouă poartă.
Un paznic ne opreşte şi ne cere
linia din palma vieţii scrisă,
tu îi plăteşti cu nopţi de priveghere
şi trecem pe sub sârma interzisă.
Era o noapte sfântă de colinde,
zăpada se cernea în fulgi pereche,
de mână ne ţineam printre cuvinte,
noi, miri primiţi de datina stăveche.
Ortodoxie şi cuvânt 