Să visezi ce-i cu neputinţă şi-n vis,
Să lupţi cu vrăjmaşul de neclintit,
Să te-avânţi unde cel tare e-nvins,
Să înduri chinul cel mai cumplit.
Sa îndrepţi greşala necruţătoare,
Sa ierţi pe cel ce te-a rănit cândva
Şi, cu aripile frânte-n zare,
Să zbori spre cea mai depărtată stea.
Să lupţi pentru dreptate zi de zi,
Şi, în slujba cerului tocmit,
Să te avânţi spre iad şi să mai fii
Din drumul tău de-a pururi neclintit.
Sa îndrepţi greşala necruţătoare,
Să iubeşti neprihănit şi neatins,
Să poţi, deşi eşti rănit prea tare,
Să zbori spre steaua din necuprins.
Acesta-mi fu destin amarnic :
Să urmez scrisei chemarea,
Chiar de ar părea zadarnic,
Oricât ar fi de grea cărarea.
Acesta îmi fu visul îndrăzneţ,
Acesta îmi fu ţelul de neclintit,
Pe care l-a urmat cu orice preţ
Un om rănit de moarte şi zdrobit.
Şi lumea mai bună va fi poate
Căci, în această viaţă scurtă şi rea,
Un om a crezut că va răzăbate
Până la cea mai depărtata stea.
Ortodoxie şi cuvânt 